Gastroenterologia

Gastroenterologia

Gastroenterologia este principală ramură a medicinii interne, iar patologia organelor digestive se plasează pe unul din primele locuri în structura generală a morbidităţii populaţiei. Indicii mortalităţii şi a morbidităţii populaţiei de pe urma patologiei tractului digestiv (TD) (cu excluderea patologiei hepatice) în RM rămân la cifre stabile în ultimii ani, constituind 110-120 cazuri la 100 mii populaţii şi 250-290 la 10.000 populaţii respectiv. Indiferent la stabilitatea indicilor statistici, în ultimii ani a crescut importanţa serviciului gastroenterologic în legătura cu faptul că patologia TD de cele mai multe ori are evoluţie cronică cu recidive multiple şi invaliditate frecventă a bolnavilor, însă odată cu administrarea unui tratament corect şi adecvat evoluţia şi prognosticul pot fi ameliorate esenţial.

Serviciul gastroenterologic în componenţa secţiei de terapia a existat în Spitalul Republican din a. 1870, când spitalul orăşenesc din Chişinău a devenit spital de gubernie.

L. Siţinski în a. 1886 în „Darea de seamă a medicilor spitalului de zemstvă” scrie: „Locul 2 după numărul de îmbolnăvire revine pe contul suferinţelor gastrice şi intestinale”. Din 1945 Spitalul Republican a devenit baza clinică a Institutului de Medicină din Chişinău, fapt ce a contribuit la perfecţionarea metodelor de diagnostic şi tratament al bolnavilor. Din acest moment se încep cercetările ştiinţifice planificate în domeniul gastroenterologiei. Face de menţionat rolul enorm al savantului emerit, umanist şi pedagog M. Poliuhov, care a pus temelia gastroenterologiei în perioada postbelică. Sub conducerea lui colaboratorii catedrei V. Botnari, C. Babiuc, E. Celac au întreprins cercetări în domeniul diagnosticului şi tratamentului „patomorfozei colecistului şi colecistoangiocolitei”. S-a cercetat rolul apelor minerale din Moldova (T. Moşneaga), al nucilor (L. Maximova), al regimului dietetic şi fitoterapiei (A. Vasilachi) în bolile TD.

Din 1977 după trecerea Spitalului Clinic Republican (SCR)  în noul edificiu, a fost deschisă secţia de gastroenterologie pentru 80 paturi, care conlucrează cu catedra de terapie. Din 1991 secţia de gastroenterologia a fost divizată în două: prima - de gastroenterologie de 40 paturi, şi a două de hepatologie cu 80 paturi.

La baza clinică a SCR din 1990 funcţionează laboratorul ştiinţific ecologic în problemele gastroenterologiei. De la momentul înfiinţării secţiei de gastroenterologiei, şefa secţiei a devenit P. Cerneatovici, au lucrat cu multă abnegaţie medicii M. Cojuhari, L. Gavrilaşcenco, G. Letuceva, O. Volosiuc, R. Tănase; asistentele medicale P. Spascova, D. Vdovicenco, T. Zaverşeniuc, D. Grinşpun, M. Panagiu, V. Dubniac; infirmierile M. Ciorici, L. Neagu, E. Chiron etc.

Din 1997  secţia de gastroenterologie este desfăşurată pe 30 paturi. Şef secţie  a devenit R. Tănase. Medicii din secţie au fost P. Cerneatovici, S. Bîrca mai târziu L. Morozan, medici gastroenterologic din policlinică T. Ţîbuleac. Permanent secţia este curată şi colaborează şef catedrei profesor universitar d.h.ş.m. Vlada-Tatiana Dumbrava şi conferenţiari universitari doctor în medicină A. Sofronii mai târziu din 2002 conferenţiar cercetător Svetlana Ţurcan.

Cu mare ordoare şi sârguinţă fiind mâna dreapta a medicilor activează asistentele medicale: Raisa Ţărnă, mariana Hrinco, Natalia Obilescu, Ana Ceban, Parascovia Boico, Victoria Comandari, Liuba Căldare, Violeta Căldare, infermierile – Victoria Munteanu, Elena Barcaru, bufetiere – Nina Josu, Pelagheia Dobroşevschi. Din anul 2005 încăperile secţiei sunt renovate şi acum colaboratorii activează şi bolnavii se tratează în condiţii excelente, corespunzătoare standardelor internaţionale. 

La baza secţiei de gastroenterologie sub conducerea  şef catedra V.-T. Dumbrava au susţinut  teza de doctor în medicină L. Tofan, teza de doctor habilitat Ţurcan Svetlana.

Permanent are loc pregătirea cadrelor medicale din republică, atât a medicilor, rezidentură (3 ani), ordinatură clinică (2 ani) şi a asistentelor medicale de la colegiul medical republican. Medicii gastroenterologi din secţie perfecţionează cunoştinţele la baza clinicii prin stagiuni la locul de muncă. Medicii din secţie îşi perfecţionează cunoştinţele prin participarea la congrese, conferinţele, simpozioane atât republicane cât şi peste hotare (Germania, Rusia, Ucraina, Belorusia, Romănia, Turcia, Anglia, Olanda, Spania), sînt membri ai Societăţii gastroenterologice din Europa, fac cursuri de perfecţionări la catedra USMF de  perfecţionare  a medicilor condusă de profesor universitar, d.h.ş.m L. Groppa.

Asistentele medicale sistematic efectuează perfecţionări la baza Colegiului de medicină prin reciclări de 1-2 luni la 2 ani.

Clinica de gastroenterologie colaborează în plan  de perfecţionare şi schimb de informaţii cu numeroase centre similare din Moscova, Kiev, Doneţk, Sankt-Peterburg, Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova, Timişoara.
Fiind medici de categorie superioară colaboratorii clinicii permanent consultă bolnavii din instituţiile medicale republicane şi din raioanele republicii prin Avia-San sau prin  deplasări în teritorii, organizând şi ajutând medicii din raioane republicii.
Pe parcursul întregii perioade de existenţei a clinicii gastroenterologice  în SCR sunt aplicate pe larg noi metode de diagnostic al bolilor TD. 

Încă până la înfiinţarea secţiei specializate de gastroenterologie în SCR se studiază secreţia gastrică prin metoda Liparsky cu folosirea stimulatorilor (fiertură de carne sau decoct de varză). Din 1977 se aplicată metoda polifracţionată de sondaj gastric cu aspiraţia continuă prin vacuum a sucului gastric, atât cu folosirea stimulatorilor perorali, cât şi a histaminei (stimulare maximală şi submaximă) şi testul pentagastrinic cu aprecierea HCl şi rezervei alcalinice. De la sfârşitul anilor `80 în calitate de excitant peroral este folosită eufilina (0,3 g la 200 ml apă).

Din 1989 aciditatea stomacului este determinată prin metodă de pH-metriei cu folosirea testului atropinic şi a H2-blocanţilor. La sfârşitul anilor `70, începutul `80 în clinică au început să fie aplicate teste de determinare a fracţiilor proteice şi pepsinei în sucul gastric, pepsinogenului seric şi a uropepsinei, s-au început testările imunităţii celulare şi umorale şi a statutului hormonal în cadrul patologiei gastrointestinale. Din această perioadă se folosesc pe scară largă metode radiologice de investigare, inclusiv şi a contrastării duble la R-scopia stomacului. Explorarea endoscopică a stomacului a fost începută încă până la înfiinţarea serviciului endoscopic în SCR (la baza secţiei Institutului Oncologic V. Berlinschi) şi se aplică pe larg până în prezent, incluzând duodenoscopia, FEGDS cu biopsie, cercetarea histomorfologică şi determinarea Helicobacter pylori. În 1991 a fost elaborată şi aplicată în practică tehnica de determinare a anticorpilor faţă de mucoasa stomacului, testul NST a sucului gastric etc. (M. Rusu, I. Andreev, P. Cerneatovici).

Pentru diagnosticul definitiv şi diferenţial a bolilor sistemului biliar, cu diferit interval de timp, au fost aplicate în practică sondajul duodenal pentafracţionat (cromatografic şi necromatografic), duodenoscopia, pancreatocolecistografia retrogradă, scintigrafia dinamică computerizată cu izotopi radioactivi. Din 1982 se foloseşte pe larg diagnosticul ultrasonografic.

În colaborare cu serviciul de laborator al SCR au fost puse bazele explorării microbiologice şi biochimice a bilei cu determinarea valorilor raportului colaţi-colesterină, bilirubinei etc. Funcţia excretorie a pancreasului a început să fie investigată din anii `70 cu determinarea amilazei, lipazei şi tripsinei după „dejunul Lundh”. Ulterior, pentru aprecierea funcţiei excretorii şi incretorii a pancreasului a început să fie folosit testul original, peroral de suprasolicitare cu eufelină şi glucoză, elaborat în clinică sub conducerea prof. V-T. Dumbrava, iar în a. 1994 - testul de suprasolicitare cu eufilină şi glucoză, administrate intravenos cu aprecierea sincronă în sânge şi conţinutul duodenal a a-amilazei, lipazei, tripsinei, insulinei, peptidei-C, fosfatazei alcaline etc.

Pentru diagnosticul patologiei intestinului sunt utilizate pe larg irigoscopia, RRS, colonoscopia cu biopsie şi examinarea morfologică ulterioară a bioptatului, R-scopia stomacului cu pasajul pe intestinul subţire, examinarea coprologică şi microbiologică a maselor fecale pentru aprecierea microflorei patogene şi saprofite a intestinului. La fel cu scop de diagnostic au fost elaborate şi aplicate în practică tehnici originale: testul cu galactoză (E. Streleţchi), proba cu carbolen în diskineziile intestinului, proba de suprasolicitare cu grăsimi şi determinarea ulterioară a b-lipoproteidelor şi colesterolului în sânge, de asemenea şi supraumplerea totală cu BaSo4 a intestinului subţire pentru depistarea neoformaţiunilor, reacţia Tribule-Vişneacov - pentru decelarea proteinelor oculte în masele fecale.

Pe parcursul întregii perioade de existenţă a serviciului gastroenterologic în SCR sunt cizelate în permanenţă şi aplicate pe larg în practică noi metode de tratament a bolnavilor cu patologia TD.

Pe lângă metodele tradiţionale de tratament cu folosirea antacidelor (Maalox, Magaldrat, Gelusil), H2- blocanţilor de generaţia a III şi a IV-a (Quamatel, Ulfamid), colinolitici selectivi, preparatelor cu acţiune regeneratoare asupra mucoasei stomacului începând de la Aloe, Oxiferiscarbon şi terminând cu Solcoseril şi Actovegin în tratamentul bolilor stomacului, preparatelor contemporane cu acţiunea coleretică şi de legare a acizilor colici (Vazozan, Bilignin), Xeno- şi Ursofalk în patologia sistemului biliar; preparatelor 5-ASA (Salazoperidazina, Sulfasalazina, Mesalazina), glucocorticoizilor în afecţiunile inflamatorii ale intestinului, în practică sunt folosite noi metode originale, netradiţionale de tratament şi anume hiperbarooxigenare (mai mult de 10 ani) şi HBO asociată cu coctailuri (în ultimii ani).

Din 1993 în tratamentul bolilor TD sunt folosite terapia laser, iar mai târziu şi acupunctura.

În prezent, în pofida condiţiilor economice dificile, clinica de gastroenterologie continuă studierea şi aplicarea activă în practică a noilor metode de diagnostic şi tratament a bolilor TD, se studiază în permanenţă influenţa nefastă a factorilor ecologici cu acţiune nocivă asupra organelor TD şi metodelor de protecţie a populaţiei.

Vă urăm SĂNĂTATE!