Afecțiunile urechii pot viza atât copiii, cât și adulții. De aceea trebuie să cunoaștem care sunt ele, ce duce la o afecțiune a organului auditiv, cum se manifestă aceasta, dar și care sunt măsurile de profilaxie. Așadar, patologiile urechii se împart în trei grupe: patologia urechii externe, medii și patologia urechii interne. Cel mai des, oamenii se confruntă cu patologia urechii externe, întrucât această zonă cel mai des intră în contact cu mediul înconjurător, cu aerul și cu toți factorii de risc, care ar putea provoca afecțiunile ei.
Astfel, una din cele mai des întâlnite afecțiuni ale urechii este otita. Otita externă înseamnă inflamația pavilionului și a conductului auditiv extern. Cele mai răspândite cauze ale otitei externe sunt utilizarea bețișoarelor auriculari pentru efectuarea igienei urechii și utilizarea altor obiecte ascuțite, străine pentru curățarea conductului auditiv extern. Acest fapt duce la traumatismul mecanic al conductului auditiv extern, care se soldează cu inflamația și infecția lui.
O altă patologie a urechii externe este pericondrita. Aceasta reprezintă inflamația pericondrului sau cum se spune în popor a regiunii cartilaginoase a urechii. În acest caz, deseori factorul declanșării bolii este cel infecțios. De exemplu, atunci când cerceii, piercing-urile sunt fixați în condiții fără respectarea regulilor de asepsie, poate avea loc inflamația și ulterior debutul unui proces infecțios ce se soldează cu declanșarea unui abces sau colecție purulentă a pericondriului. Totodată, în categoria afecțiunilor urechii externe putem menționa infecțiile virale, cât și bacteriene, cum ar fi herpesul, care apare în această regiune datorită localizării nervului trigemen și facial, ce se manifestă prin nevralgie și semne locale.
Așadar, în cazul afecțiunilor urechii externe, una dintre principalele măsuri de profilaxie ar fi să nu utilizăm bețișoarelor auriculare sau alte obiecte ascuțite pentru igiena urechii. Cerumenul (”ceara” din ureche) este un produs fiziologic al organismului care are drept scop anihilarea bacteriilor din conductul auditiv extern. Atunci când utilizăm aceste bețișoare, distrugem primul strat de piele din conductul auditiv extern, care și reprezintă prima ,,poartă’’ de apărare și atunci urechea rămâne practic sterilă. În consecință, dacă ar nimeri apă în ureche, după utilizarea bețișoarelor auriculare, există un risc sporit de dezvoltare a otitei externe. Pentru igiena corectă, trebuie utilizate spray-uri speciale, ce au în componența lor uleiuri speciale, care au drept scop rămolismirea dopului de cerumen sau în scop profilactic pentru a inhiba sintetizarea cerumenului.
O altă afecțiune este furunculul conductului auditiv extern. Acesta reprezintă infecție a foliculului de păr de la nivelul urechii externe. În acest caz, un lucru important este evitarea tratamentului efectuat acasă sau înlăturarea furunculului de sine stătător. Neapărat trebuie să vă adresați medicului specialist.
Aș vrea să atenționez totodată populația că în condițiile meteo nefavorabile, atunci când afară este un vânt puternic, să nu obtureze canalul auditiv extern cu dop de vată (precum mulți fac), întrucât aceasta poate la fel, duce la o afecțiune a urechii externe, datorat pereclitării mecanismului de drenaj și funcționare corectă a glandelor sebacee, care se va solda cu o secreție seroasă cu inflamația ulterioară a canalului auditiv extern. Acesta nu trebuie să fie acoperit (nu este și cazul unei căciuli).
Să discutăm și despre afecțiunile de bază ale urechii medii. Acestea sunt multiple. Este important de menționat faptul că urechea medie comunică cu cavitatea nazală prin tuba auditivă sau Trompa lui Eustachio. De aceea una dintre cel mai des întâlnite patologii este iarăși tubootita și otita medie. Pentru a evita apariția acesteia, trebuie să avem o respirație nazală liberă. În același timp, pacienții diagnosticați cu sinuzită, datorită dereglării respirației nazale, prezența factorului obstruant a tubei auditive, cît și prezența rinoreii posterioare pot dezvolta otită medie. În cazurile otitei medii, în calitate de tratament sunt utilizate picăturile auriculare, ce conțin antibiotice și corticosteroizi în compoziție. Îndemnăm populația să nu administreze tratament de sinestătător cu metode naturistice, ci să se adreseze medicului ORL.
Ceea ce ține de urechea internă, subliniez că aceasta este compusă din partea vestibulară și cea cohleară. Partea vestibulară ține de echilibru atât static cât și dinamic, orientarea în spațiu, iar partea cohleară este acea, care ține de senzația de percepție a auzului. 
Astfel, în cazul afecțiunilor urechii interne, majoritatea oamenilor își pot pierde auzul în urma unei crize hipertensive. Aceasta poate duce la o hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată. În urma crizei hipertensive și dacă avem careva probleme neurologice, la fel se poate ajunge la o hipoacuzie neurosenzorială. Este recomandată evitarea stresului și factorului emoțional, care pot duce la o criză hipertensivă și pierderea auzului. Utilizarea antibioticoterapiei fără consultul medicului specialist, precum grupul aminoglicozidelor: gentamicina, tobromicina, etc. pot dezvolta hipoacuzie neurosenzoriala forma severă, datorat ototoxicităților sale.
Aici mă refer la unele formațiuni de volum, cum ar fi neurinomul acustic sau schwanomul vestibular. O altă patologie a urechii interne este labirintita. Pacienții acuză dereglări de echilibru și pierdere de auz. Labirintita poate fi cauzată de viruși și bacterii.
Cel mai important fapt de care trebuie să țină cont societatea, este adresarea la doctor. În același timp, este interzisă procurarea și utilizarea antibioticelor fără prescripția medicală. Doar un specialist vă poate ajuta la stabilirea unui tratament eficient și sigur pentru sănătatea Dvs.
Autor: Iurie NOROC, medic rezident anul III, specialist ORL
