Cel mai mare spital din ţară, IMSP Spitalul Clinic Republican, în acest an împlineşte 200 de ani de la fondare. De-a lungul timpului, aici s-au tratat mii de pacienţi din întreaga republică. Aceasta a fost posibil datorită medicilor, care zilnic se dedică trup şi suflet meseriei sale. SCR a devenit pentru ei a doua casă, iar colegii – membri de familie.
În contextul jubileului, vă vom prezenta o serie de interviuri cu cei, care au muncit în cadrul instituţiei o viaţă întreagă, au crescut şi au educat generaţii de doctori, au scos din ghearele morţii mii de oameni şi au văzut cu ochii lor cum s-a modificat şi s-a modernizat spitalul. Astăzi am discutat cu domnul Gheorghe Brânză, medic chirurg, care activează în această instituţie de 48 de ani.
Doctorul povesteşte: „Cu SCR „am făcut cunoştinţă” lucrând ca medic-şef al Spitalului Zarecinâi din regiunea Ţelinograd, Kazahstan. Aceasta a fost în primăvara anului 1966. Într-o zi geroasă m-am dus la oficiul poştal pentru a-mi ridica corespondenţa. Şefa oficiului emoţionată îmi spune: „Tu lucrezi aici, dar în Patria ta se construieşte un nou spital republican” şi îmi dă ziarul Molodoi ţelinik. Pe prima pagină de jos, în dreapta, era tipărit un articol dedicat construcţiei spitalului sub tutela comsomoliştilor moldoveni. Articolul era însoţit de o fotografie, unde medicul-şef, Timofei Moşneaga punea prima piatră la temelia noii instituţii medicale. E greu să redau emoţiile ce m-au copleşit, încălzit la suflet eram mândru de Moldova, care avea grijă de sănătatea poporului său”.
În acel moment, Gheorghe Brânză nu-şi imagina că doar peste trei ani, va activa în cadrul acestui spital, însă deocamdată în clădirea veche, construită în 1817. Doctorul a relatat că deşi nu regretă că a devenit medic, iniţial s-a opus acestei profesii. Părinţii au fost cei care au insistat ca el să studieze medicina. „Verişorul meu, care slujea în armată, mi-a trimis avizul de la Şcoala Medico-maritimă militară din Leningrad. Mi-a plăcut ideea, dar nu îmi ajungea un an pentru a pleca acolo. Nu ştiu de ce m-am dus totuşi la medicină. Apoi Ministerul m-a trimis la Institutul din Harkov la facultatea „sanitarie şi igienă”. Ulterior, doctorul a plecat să lucreze asistent medical în clinica marelui chirurg Alexandru Şalimov. „Aici chirurgul Veller Dmitrii Grigorievici mi-a insuflat măreţia şi tragismul chirurgiei, când te prăbuşeşti de pe olimpul succeselor după o operaţie nereuşită, fie chiar şi nu din vina ta”, povesteşte Gheorghe Brânză.
Când a revenit totuşi în Moldova, dn Brânză spune că s-a îndrăgostit de Spitalul Republican. Totodată, el avea un respect deosebit faţă de Timofei Moşneaga, descriindu-l ca un om foarte responsabil şi care avea pe prim plan sănătatea moldovenilor. „Moşneaga personal a aprobat proiectul spitalului în instituţiile de vârf. Numai el ştie cum a ajuns la preşedintele Comitetului de Planificare, Baibakov, pentru a primi permisiunea de a instala în spital ascensoarele de la o firmă finlandeză. Astfel de ascensoare se instalau practic numai în clădirile guvernamentale. Moşneaga spunea că şi muncitorii, colhoznicii merită să se folosească de aşa ascensoare”.
Doctorul povesteşte că de atunci pe parcursul anilor, Spitalul Clinic Republican s-a modificat şi modernizat mult. Instituţia „ţinea mâna pe pulsul medicinii din republică” şi intervenea prompt în rezolvarea multor probleme. O deosebită importanţă în activitatea SCR o avea sanaviaţia, când specialiştii calificaţi din spital, în orce moment erau pregătiţi de a pleca în raion pentru a-şi ajuta colegii în salvarea pacienţilor. Pentru prima dată în URSS se efectua deplasarea endoscopiştilor. AVIASAN-ul funcţiona ca un ceas bine ajustat.
În prezent, Gheorghe Brânză activează în secţia Audit Medical al IMSP SCR şi rar operează. El spune că „pixul e o armă grea – cu pixul eu arăt altora greşelile lor, iar cu bisturiul salvezi vieţi”. Medicul spune că îşi va aduce aminte cu bucurie momentele când împreună cu echipa sa au tratat un bolnav şi îi va ţine minte pe cei, cu care a colaborat şi de la care a preluat o experienţă unică. Iar astăzi, Gheorghe Brânză se mândreşte cu medicii, care au făcut primii paşi în chirurgie în prezenţa dumnealui şi anume: A. Ferdohleb, A. Cazac, I. Cucu. „Un loc deosebit în activitatea chirurgicală îl ocupă tinerii specialişti, crescuţi în incinta IMSP SCR: prof. Adrian Hotineanu, Grigore Ivancov, Vitalie Sîrghi, Sergiu Burgoci, Dumitru Cazac, care sub egida academicianului Vladimir Hotineanu au devenit pionerii transplantului de ficat în Moldova, fiind cunoscuţi şi în Europa ” a subliniat dumnealui.
„Lucrul chirurgului este inutil fără conlucrarea cu asistentele medicale, infirmierele. În activitatea secţiei, unde am lucrat, şi-au consacrat sufletul acestei specialităţi as. medicale: Ana Zicman, Claudia Ungureanu, Liubovi Gutium, Ana Gîsca, larisa Timiş, Veronica Puica, Veronica Tulgara, Galina Cauş şi infirmierele V.Calmaţui, Jalba Vera, Larisa Plamădeala şi multe altele” a precizat medicul.
„La aceşti 200 de ani ai Spitalului Clinic Republican, generaţia mea, care prin intermediul generaţiilor precedente a preluat estafeta salvatoare a vieţii omeneşti de la primii medici-fondatori ai Spitalului de Zemstvă, o transmitem următoarelor generaţii ca un veşnic simbol al medicului “Lucendo aliis ego ipse ardeo” - „Eu ard, luminând altora” a conchis Gheorghe Brânză.
