Campania #EuSuntAsistentMedical continuă cu o nouă poveste de suflet – cea a Irei Corcodel, asistentă medicală în Secția Chirurgia Malformații Cardiace Congenitale cu reabilitare cardiologică a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”. Cu o carieră de peste 30 de ani, aproape toți petrecuți în această secție, Ira este dovada vie a devotamentului, rezistenței și empatiei

Timp de șapte ani, între 2003 și 2010, a fost asistentă principală a fostului Centru de Chirurgie a Inimii – o perioadă în care a cunoscut provocările și satisfacțiile muncii într-un domeniu atât de delicat precum cardiochirurgia pediatrică. Astăzi, este asistentă de salon, dar implicarea și grija pentru fiecare copil nu s-au schimbat niciodată.

„La 15 ani, după clasa a 8-a, am decis să urmez medicina. Îmi plăcea să mă joc cu păpușile, să le cos, dar mai ales, îmi imaginam că voi avea grijă de bunici, că vor avea nevoie de ajutor când vor îmbătrâni. Și am fost fericită că am reușit, mai târziu, să fiu sprijinul bunicii mele – să o îngrijesc, să îi fac injecții, perfuzii... Atunci am simțit că am făcut alegerea corectă.”

Ira a ales să vină în secția de copii fără să știe ce înseamnă, cu adevărat, cardiochirurgia pediatrică. „Eram între două opțiuni: urologie sau malformații congenitale. Am ales MCC pentru că îmi plăceau copiii. Nu știam ce înseamnă să operezi inimi mici... dar am înțeles repede: inimioarele acestea micuțe cer o dăruire continuă, o muncă enormă.”

„Pe atunci, nu se operau nou-născuți. Cei mai mulți pacienți aveau 4-5 ani. Părinții nu aveau voie să stea cu ei, iar noi – asistentele – le eram mamă, tată, familie. Toată ziua eram cu ei, îi țineam de mână, le ștergeam lacrimile, le aduceam zâmbetul.”

„Cardiochirurgia este ca o armată. Totul trebuie să fie exact, la timp, făcut corect. Emoțiile sunt multiple – grave, intense, dar și de o frumusețe copleșitoare. Fiecare caz trece prin inima și mintea noastră. Nu ai cum altfel.”

„Niciodată nu am regretat alegerea de a fi asistentă medicală. Profesia mea, dacă ar fi să o definesc într-un singur cuvânt, ar fi devotament. Iar atunci când pacientul pleacă acasă și spune mulțumesc, acea clipă e fericire pură.”

Prin mâinile și inima Irei Corcodel au trecut mii de povești, de copii, de emoții. Este una dintre acele eroine din umbra, care construiesc zi de zi medicina cu suflet.