”Această dimineață a început ca și toate diminețile ultimilor ani, cu o cafea băută în fugă la unul din geamurile Spitalului Clinic Republican. Mai sunt doar câteva zeci de minute până când va începe prima operație asistată de astăzi, apoi va mai urma încă una, și încă, apoi se pierde numărătoarea...

Aveam nici 4 ani, când visul meu căpăta contur, iar anii care au urmat au fost o muncă continuă pentru realizarea lui. Dintr-o perspectivă a perfecțiunii, boneta albă care acoperea linia frunții a devenit coafura mea preferată. Și nici că mi-aș imagina o haină, care îmi vine mai bine decât halatul alb proaspăt călcat.

Zile în care mă autodepășesc, nopți în care în zadar încerc să adorm, clipe în care mă simt epuizată, momente în care simt mândrie până în vârful degetelor, situații care îmi opresc răsuflarea și altele, care mă aruncă înainte și îmi dau puteri, toate fac parte din viața mea de când m-am angajat ca salvator de vieți.

Recunoștința și speranța, acesta e mesajul din ochii pacienților mei și o altă afirmare profesională mai superioară, nu cred că există. Îmi trăiesc visul în fiecare zi, atunci când beau în fugă cafeaua pe holul unui spital, când îmbrac halatul și mănușile albastre pentru operație, când strâng de mână pacientul disperat de efectul anesteziei și când îmbrățisez oamenii de după ușa sălii de operație.

Îmi trăiesc visul de când am început să studiez medicina și continuă astăzi, când scriu aceste rânduri și inima mea simte că o mai bună alegere profesională, nu putea exista.

Spre finalul zilei, elasticul bonetei medicale lasă o linie adâncă și roșie pe fruntea mea, pe care deseori o șterg de oboseală sau emoție. În ultimii șase ani, masca chirurgicală a fost al doilea zâmbet al meu și că a fost greu și epuizant, e ca și cum nu aș spune nimic. Dar sunt fericită, cu adevărat fericită să fiu aici, să dăruiesc speranță și să fiu alături când o viață trebuie salvată. Este vorba despre părintele, copilul sau omul drag al cuiva, iar pentru ei, suntem în stare să dăm o bucată din noi.

Am visat realitatea pe care o trăiesc astăzi, și asta vă urez și vouă, să vă trăiți visul!
Și să fiți sănătoși, câte un înger păzitor pentru fiecare din noi și câte unul pentru oamenii pe care îi iubim, altă definiție a fericirii absolute, nu este cunoscută lumii”!

Victoria Bajurean,

asistentă medicală de operație,

IMSP SCR ”Timofei Moșneaga”